În ambele variante, formula de adresare a profesorilor către noi era copletată cu cuvântul „ofiţeri”. Te simţeai bine şi important atunci când profesorul, cel mai adesea cu gradul de colonel, începea expunerea cu formula „Domnilor (tovarăşi) Ofiţeri”, vom discuta astăzi despre… sau atunci când ne cerea opinia vis a vis de cum ar fi bine să organizăm contraatacul, să amplasăm şi divizionul de autotunuri în eşalonul 2 sau să ne mulţumim cu o acţiune impetuoasă a batalionului de tancuri în flancul inamicului care tocmai a rupsese apărarea diviziei şi dezvolta ofensiva în adâncime! Ba, câteodată,...

Reiau firul amintirilor din anii petrecuţi în „Academia Militară de Comandă şi Stat Major” cu episodul – invocat şi la întâlnirea din 19 septembrie 2015 de dl. general Bodoni în interesanta domniei sale intervenţie – anume, parada militară în cinstea zilei de 23 August, ce a avut loc pe amplasamentul niciodată finalizatei case Radio, din bd. Ştirbei Vodă. Intenţionat am folosit terminologia epocii, anume, „parada militară”, pentru că, după câţiva ani de „demonstraţii ale oamenilor muncii”, în anul 1989, cu modestia impusă de situaţia economică precară a ţării, conducerea de atunci a hotărât...

Autor: Gl. Bg(r) Mihail Ţăpârlea    Alarma de luptă                                                                      Eram student sau, mai bine spus cum era statutul nostru, ofiţer elev, în anul 2, la Facultatea de Comandă şi Stat Major a Academiei Militare, aşa cum, atunci, era denumită Universitatea Naţională de Apărare de astăzi. Era seara zilei de duminică 17 decembrie 1989, în jurul orei...

În articolul :  "Noaptea Valpurgiei"  dl. gen.bg.(rez) Mihail Ţăpârlea,  a prezentat o parte din evenimentele la care a luat parte în zilele lui decembrie 1989.  Potrivit misiunilor primite, ofiţerii elevi ai facultăţii domniei sale, au asigurat apărarea localului Academiei având parte de multe evenimente sângeroase în tot acest timp. Ofiţerii elevi ai altor facultăţi, printre care şi facultatea "D" la care eram la grupa ofiţerilor financiari, au participat între 21 şi 29 decembrie 1989 , cu precădere la la misiuni în afara Academiei. Cu subtitlurile menite să fluidizeze...

Jack, Gică, Gicuţă,  aşa-l alintam cu toţii pe colegul nostru Gheorghe Cojocaru. Ba colonelul Teianu,  îl apela „Jacule” ! (cu „j” şi la vocativ, în varianta românească). Cam la 1,78 înălţime, cu tenul măsliniu, părul negru, şi ochii căprui, avea o înfăţişare foarte expresivă şi agreabilă, potenţată de ţinuta sa îngrijită. Nu era ceea ce se poate numi un „fan” al uniformei militare, dar o purta cu decenţă şi eleganţă. Îmi amintesc că avea pardesiu şi manta din piele, articole nu foarte răspândite printre ofiţerii tineri în special. Am petrecut muult, muult timp împreună şi am trecut...

Prin martie 1988 mi s-a comunicat de către cadrist ( lt.Vișan Aurel, fost subofițer ) că ministrul apărării naționale a aprobat participarea la examenul de admitere la Academia Militară și a unui număr de ofițeri din promoția 1983 .Vă reamintesc că era obligatoriu să ai cel puțin 5 notări anuale cu „F.B” pentru aprobarea dosarului, a cincea notare ar fi fost pentru noi cea aferentă anului 1988, așa că bucuria a fost mare, mai ales că începusem serios pregătirea din toamna anului precedent.Am intrat fără emoții, ca și colegii Marin Irimia și Mitică Scutaru, fiind cei mai tineri și mai mici în...

Nu-mi amintesc dacă era o condiţie expresă, dar nu cred că puteai ajunge ofiţer elev în Academia Militară fără să fi membru P.C.R.  Cert e că la grupa mea, grupa D - 31 ( D = facultatea, 3 = specialitatea în cadrul facultaţii, 1 = anul de studiu; deci : facultatea „Servicii”, specialitatea „Finanţe”, anul „I „), toţi eram membrii de partid. Pe linie politică, toţi ofiţerii elevi din cadrul unei catedre erau constituiţi în organizaţie de bază, condusă de un secretar B.O.B.,  cadru didactic.La nivelul fiecărei grupe, activitatea în cauză era condusă de un organizator de grupă, de...

Lungile zile în Academia Militară... Pe la şapte şi jumătate,  raportul de dimineaţă, cu verificarea prezenţei şi a ţinutei, apoi de la ora opt , şase ore de curs. După amiaza, de la ora şasesprezece la douăzeci,  studiu obligatoriu în sălile de clasă.  Inamicul nostru era acest studiu obligatoriu,  care era necesar de multe ori, în special când aveam de lucru cu hărţi şi regulamente secrete, dar era complet inutil pentru studiul celorlalte discipline. Dacă de dimineaţă, programul de învăţământ propriu-zis ne ţinea ocupaţi şi” în priză”, nu acelaşi lucru îl pot spune...

Da, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, totul era la început ! Dar abia întorşi din vâltoarea evenimentelor, nu aveam cum să înţelegem aşa ceva. Bine mai este atunci când stai şi priveşti un film, o piesă de teatru sau lecturezi un roman: personajele, ori prin câte întâmplări dramatice trec, rămân în raport cu persoana ta, simple ficţiuni. Poate rezonezi cu ele, dar tu stai confortabil în fotoliu şi atunci când vrei să întrerupi tensiunea, pur şi simplu laşi cartea din mână, schimbi canalul, ieşi în pauză. Nu acelaşi lucru se întâmplă în „filmul” la care participi direct, ca actor involuntar,...

Confuzia şi nesiguranţa. Aceste două stări ne-au însoţit după retragerea din dispozitivul de blocare din Bd. Panduri, atunci când am mers la odihnă după cele peste 30 de ore de nesomn şi întâmplări cât pentru o viaţă... Nu mai reţin reperele orare, cel mult îmi amintesc momente ale zilei: prânz, după amiază, seară , noapte. Nu mi-ar fi greu acum să-mi suprapun amintirile pe calendarul evenimentelor riguros cunoscute, recurgând la înregistrările aflate azi la îndemâna oricui. Prefer să nu o fac, chiar cu riscul de a fi în contra timp cu evenimentele. Amintirile, rămân amintiri, nu sunt...