" Munca de partid" la grupele de ofiţeri – elevi
Nu-mi amintesc dacă era o condiţie expresă, dar nu cred că puteai ajunge ofiţer elev în Academia Militară fără să fi membru P.C.R. Cert e că la grupa mea, grupa D - 31 ( D = facultatea, 3 = specialitatea în cadrul facultaţii, 1 = anul de studiu; deci : facultatea „Servicii”, specialitatea „Finanţe”, anul „I „), toţi eram membrii de partid.
Pe linie politică, toţi ofiţerii elevi din cadrul unei catedre erau constituiţi în organizaţie de bază, condusă de un secretar B.O.B., cadru didactic.La nivelul fiecărei grupe, activitatea în cauză era condusă de un organizator de grupă, de regulă, cel care avea rezultatele cele mai bune la învăţătură. Şedinţele organizaţiei de bază precum şi cele ale grupei de partid de la fiecare clasă de ofiţeri elevi, se desfăşurau lunar şi aveau ca principale puncte, dezbaterea documentelor de partid, precum şi analiza rezultatelor la învăţătură şi starea disciplinară. Erau criticaţi cu severitate cei care primeau note de “şapte” sau mai mici, precum şi cei ce aveau abateri de la program ( întârzieri la înapoierea din „părăsirea garnizoanei”, întârzieri la programul de studiu obligatoriu, alte abateri minore, căci cele majore erau sancţionabile pe linie militară) .
Oricum, cadre didactice sau ofiţeri elevi, nu prea dădeam importanţă adunărilor de partid. Le ţineam pentru că aşa trebuia, fiind pline de formalism şi ineficienţă. Mai dinamice deveneau în momentele când fiecare membru de partid trebuia să se prezinte „Raport de activitate”, o combinaţie între autobiografie şi spovedanie, ce se încheia inevitabil cu asumarea câtorva „angajamente” pentru viitor.
Mai atractivă era activitatea la nivelul grupelor, în special pentru că eram lăsaţi să o desfăşurăm singuri, numai noi, ofiţerii elevi, fără cadre didactice. Adică, nu făceam nimic, ne foloseam de acoperirea activităţilor de partid în cadrul grupei pentru a mai evada câteva momente din programul obişnuit. Miza cea mai mare era să putem pleca de la studiul obligatoriu, sub masca unei activităţi culturale. Garnizoana Bucureşti oferea multe oportunităţi, de la vizitarea unor muzee/expoziţii la spectacolele de teatru. Desigur mai erau restaurantele “Mirceşti”, „Codrii Cosminului”, „M.I.” , „C.C.A. „ şi altele... Aşa că, împărţeam cultura cu distracţia şi o dată pe lună ieşam în oraş în timpul studiului. Pentru asta, era însă nevoie de aprobare, atât pe linie politică, cât şi pe linie militară. Organizatorul de grupă P.C.R., coleg de-al nostru, scria planul lunar de activitate, în care strecura şi “activitatea culturală”. Planul trebuia aprobat at atât de secretarul B.O.B., cât şi de şeful de catedră. Nu o dată a trebuit să ataşăm şi biletele pentru spectacolele la care chipurile, urma să asistăm. Merita totuşi să dai 20 de lei pe un bilet pe care mai mult ca sigur că nu aveai să-l foloseşti, pentru o după amiază de libertate. Şi am ţinut-o tot aşa, până la revoluţia din decembrie 1989! (Comisar şef de poliţie Dumitru Scutaru - grupa D 32)
Iată, spre exemplificare, caietul grupei de partid al grupei D-31 din perioada septembrie 1988 - septembrie 1989 !
Dar pentru început, să vedem cum a început povestea !
Coperta "de epocă" a caietului cpt. Valerică Neacşu, organizatorul de grupă din anul I
Evidenţa membrilor grupei, interesante sunt salariile, bază de calcul a cotizaţiilor P.C.R.
Evidenţa participării la adunările de partid. Atenţie la legendă, vedeţi că unii au trebuit să dea " Raport de activitate", ceilalţi au avut noroc cu Revoluţia !
Planurile de activităţi lunare - ianuarie 1989. Cred că la restaurantul "Miceşti" am fost atunci, de aceea nu e completat titlul spectacolului...
Preţul pentru patru ore de libertate, 20 de lei !