Parada militară din 1989
Reiau firul amintirilor din anii petrecuţi în „Academia Militară de Comandă şi Stat Major” cu episodul – invocat şi la întâlnirea din 19 septembrie 2015 de dl. general Bodoni în interesanta domniei sale intervenţie – anume, parada militară în cinstea zilei de 23 August, ce a avut loc pe amplasamentul niciodată finalizatei case Radio, din bd. Ştirbei Vodă. Intenţionat am folosit terminologia epocii, anume, „parada militară”, pentru că, după câţiva ani de „demonstraţii ale oamenilor muncii”, în anul 1989, cu modestia impusă de situaţia economică precară a ţării, conducerea de atunci a hotărât să desfăşoare o paradă militară, poate şi pentru a arăta altor ţări că România are cu ce şi că va lupta pentru principiile larg enunţate atunci, din care independenţa nu era pe ultimul loc. Istorie !
Rolul nostru, ofiţei elevi în Academia Militară Generală, nu a fost la început foarte clar. Iniţial, pentru blocul de defilare s-a pus problema participării unui număr limitat, dar, în scurt timp a venit şi decizia finală, adică, 600 de participanţi ! Asta însemna un număr de 24 de rânduri, cu 25 de coloane (pare mai probabil să fi fost 625, nu sunt sigur la numărul de rânduri, dar, cu siguranţă coloanele erau în număr de 25). Sigur e faptul că în noua formulă, am participat aproape toţi cei ce aveam uniforma kaki, indiferent de facultate, excepţie făcând colegii de la aviaţie, marină, miliţie (am avut colegi purtând asemenea ţinute). Eu, la înălţimea de 1,72 m, am nimerit pe ultimul rând, dar în prima coloană, cea care, vă amintiţi desigur, privea înainte, în timp ce celelalte coloane aveau capul întors, „pentru onor, spre dreapta”!
Lungi antrenamente începute de prin luna iulie parcă, în formula soldăţească: individ, grupe de trei, grupe de cinci, rând, două rânduri, trei rânduri…bloc de defilare! Antrenamentul zilnic la ora 6 dimineaţa şi după amiaza de la ora 18. Între timp, ore, studiu, program normal. De la tribuna improvizată din faţa aulei, eram conduşi/verificaţi de un energic colonel de tancuri care avea o funcţie la secţia de învăţământ – iertare, nu-mi amintesc numele. Domnul colonel – pe atunci – Bodoni, conducea antrenamentele punctuale desfăşurate în alte locuri decât Academia, adică la baza Ghencea, pe Olteniţei sau odată, chiar pe traseul real, pe bd. Ştirbei Vodă. Ţin minte multe lucruri, de la ceaiul oferit de popota Academiei, (pentru că pe timp călduros era cea mai bună hidratare), până la vizita neaşteptată a cruntului general Guşă, foarte nemulţumit de modul cum ne-am prezentat la verificarea inopinată. Sau episoade de la repetiţii, cum ar fi unul care ne-a lăsat înmărmuriţi pe cei aflaţi în apropiere, atunci când gen. Voinea, comandantul Armatei I şi dacă nu mă înşel, comandantul parăzii, l-a admonestat pe dl. Col. Bodoni extrem de violent, cu formula „Colonele, te arestez ! „, probabil pentru că dirijase defluirea coloanei noastre pe bd. Eroilor, încălcând concepţia comandantului . .. Câte ar mai fi de spus ! Rasul obligatoriu al mustăţilor care se pare, nu plăceau conducerii superioare de partid şi de stat, un rând de ţinută cu vipuşcă roşie şi epoleţi de infanterie pentru toţi participanţii, indifernt de arma de provenienţă, câte şi mai câte ! Dar nu sunt singurul participant, mai sunt cel puţin 599, dacă nu chiar 624, aşa că, sper să pot publica şi aminirile altora ! (Comisar şef de poliţie Dumitru Scutaru - grupa D 32)
