Gânduri despre Academia Militară

Prin martie 1988 mi s-a comunicat de către cadrist ( lt.Vișan Aurel, fost subofițer ) că ministrul apărării naționale a aprobat participarea la examenul de admitere la Academia Militară și a unui număr de ofițeri din promoția 1983 .Vă reamintesc că era obligatoriu să ai cel puțin 5 notări anuale cu „F.B” pentru aprobarea dosarului, a cincea notare ar fi fost pentru noi cea aferentă anului 1988, așa că bucuria a fost mare, mai ales că începusem serios pregătirea din toamna anului precedent.Am intrat fără emoții, ca și colegii Marin Irimia și Mitică Scutaru, fiind cei mai tineri și mai mici în grad dintr-o grupă cu 12 ofițeri-elevi (inclusiv două fete) , noi abia avansați la gradul de lt.major în august 1987 , având colegi cu gradul de maior , căsătoriți și cu copii: necăsătoriți eram doar eu , Marin Irimia și Cristi Panţuru . Program strict , adunări peste adunări ( inclusiv cele de partid ! ) studiu obligatoriu până la orele 20 , procent la părăsirea garnizoanei ( 5 colegi veneau din provincie ) , defilarea din august 1989 , participarea la apărarea sediului M.Ap.N. în decembrie 1989 – cam acestea ar fi câteva din coordonatele celor doi ani de Academie . Așa am constatat că nu e chiar „Școală de gradați” (cum zicea revizorul Bucur) de unde la absolvire primești „plutitorul” ( insigna ) cum circula vorba în mediul cazon. Examenele , cât se poate de serioase, în primul rând la specialitate ( unde nu-i puteai „dribla” pe col.Teianu, col.Ţuţuianu sau col.Pană), cu jumătate de grupă intrată la reexaminare la primul exemen la finanțare , unde ar fi trebuit să defilăm , nu-i așa ?! Punctualitate , ținuta ireproșabilă , medii anuale de peste 8 , astea erau cerințele principale ale instituției . Am terminat toţi cu bine , doar datele de stare civilă diferind în privinţa celor căsătoriţi , primul care a făcut pasul fiind Cristi Panţuru -în anul intâi- şi eu-în anul doi, pe 16 septembrie 1989. Datele de stare civilă au suferit modificări şi în  cazul  celor două colege care au născut fiecare câte un băiat , Mioara Boeru în anul I și Monica Hârcă în anul II . Colegi deosebiți ( Gheorghe -„Jack”Cojocaru-Dumnezeu să-l odihnească , prea repede s-a prăpădit ! ,Valerică Neacșu , Nicușor Urian , Ion Dumitreasa , Ion Marcu , Ionica  Cioca ) și multe vorbe „de duh” , creație 100 % a acestora , din care va spun câteva: 1. „În România intelectualii nu stau la coadă la gogoșari;tovaraşe colonel, dumneavoastră staţi la coadă la gogoşari?! 2.” în secolul al XVI-lea , Ţările Române au dobândit duşmani stabili(!) la graniţele lor . 3. ” Un om ținut închis într-o încăpere neluminata nu se mai dezvolta din p.d.v. al  inteligenţei şi al memoriei(!) ” 4. ‘Tovaraşe colonel , vă mulţumim  pentru orele pe care o să ni le predati (!) ” 5. „Ori învăţăm toţi , ori învăţăm în grup(!) ” Singurul serviciu executat în Academie a fost cel de ofițer de serviciu la popotă , ocazie cu care aveam cam aceleaşi responsabilităţi cu cele ale SSB-ului (subofițerul de serviciu pe bucătărie ) din orice unitate, una din „responsabilitățile ” cam greu de înțeles de către noi…. În aceasta ipostaza am luat contact prima oară și cu interesanta clasificare pe care ne-o făceau  angajații ( salariatii civili ) ai  Academiei : „Sunteți ofițer sau ești elev ?!!”  În primul an de studii ( miştocarii îi spuneau ” penultimul „! ) am asistat la câteva exerciții demonstrative de înalt nivel ,  la Cernavodă ( apărarea complexului ) , la Borcea ( construirea de către pontonieri a unui pod de vase , cu trecerea ulterioară a tehnicii pe acesta) și la Rucăr-Bran , când s-a lansat MLVM-ul ( mașină de luptă a vânătorilor de munte). Am absolvit în august 1990 , prima promoție „liberă” (!) de absolvenți , defilând pe platoul de la poalele  Dealului Ţăcăliei(al  Academiei) prin fața noii conduceri a statului român şi a noului președinte Ion Iliescu , după ce cu exact un an în urmă – la doar câteva sute de metri distanță , la fosta „Casa Radio” , prezentasem onorul comandantului suprem , tovarășul Nicolae Ceaușescu . Începuse să se înfiripe nouă democrație despre care noi făceam doar interminabile discuții teoretice…Realitatea ne-a spus altceva : doar Ion Dumitreasa ( șef de promoție ) și Mitică Scutaru (cu a două medie) au avut loc în București ( de fapt Mitică a mers la Chitila ), ceilalți am mers să ne cunoaștem mai bine patria :  eu la Râșnov , Jack Cojocaru la Aiud , Ion Marcu la Petroșani , Nicușor Urian la Dej , Cristi Panţuru la Constanța… Fetele , ultimele ca  medii au fost considerate „priorități” și au avut asigurate locuri în București…..Timpul le-a rezolvat pe toate şi în final toţi am ajuns  unde ne-am dorit , mai mult durând formalităţile în cazul lui Jack Cojocaru şi a lui Ion Marcu . Fără îndoială că Academia Militară a însemnat un câştig deosebit în privinţa desăvârşirii profesionale şi a parcursului ulterior în carieră , diploma de licenţă purtând antetul şi ştampila Ministerului Educaţiei şi Învăţământului şi a Ministerului Apărării Naţionale . Pe fondul deschiderii deosebite ce a avut loc în perioada de dupa 1990 inclusiv în domeniul invăţământului superior civil , foarte mulţi colegi au preferat din varii motive să urmeze şi să  absolve astfel de instituţii . Astfel , dupa anul 1990  doar  3 colegi au mai urmat cursurile  Academiei Militare – rebotezata Academia de Înalte Studii Militare  iar in prezent Universitatea Naţională de Apărare- ( Ţuca , Ranga , Butunoiu) şi s-a creat impresia unei demonetizari a acesteia , părerile rămân desigur împărţite. Despre alte întâmplări  din Academie , inclusiv de la Revoluţie , în episoadele viitoare .         Notă: Articolul este dedicat foștilor colegi de Academie ( poate organizam o intalnire in 2015 , la 25 de ani de la absolvire ! ) și în mod special domnului col.(r) Valerică Neacșu, un buzoian inimos și sufletist , fost șef al finanțelor Armatei a I a și a Secției de Audit de la Buzău , actual Director economic la Spitalui Județean de Urgență Buzău , unde dupa posibilitati , in mod dezinteresat, dă o mână de ajutor inclusiv foștilor colegi si  camarazi ajunși în suferință . Să auzim numai de bine !  I.Rotaru , septembrie 2014