Col.(rez) Iulian Rotaru - Călător prin viaţă
La pagina "Noi şi societatea", o nouă şi remarcabilă contribuţie a unui coleg din promoţia Libertatea, dl.col (rez) Iulian Rotaru, respectiv o carte de amintiri intitulată sugestiv, "Călător prin viaţă". Am spicuit câteva pagini cuprinzând, în oglidă dacă doriţi cu amintirile dl. gen.bg.(rez) Mihail Ţăpârlea, aspecte din Liceul militar, Şcoala militară şi desigur, Academia Militară.
De câte ori nu ne-a trecut pe la urechi expresia : „soldat neinstruit”, sau „X a făcut armata la diribau”, precum şi multe alte savuroase snoave sau glume ostăşeşti. Totuşi, a fost nevoie de 35 de ani, pâna în momentul în care dl. col (rez) Iulian Rotaru, călătorind cu aplomb prin propria viaţă, s-a decis să–şi publice amintirile, ca să aflăm că expresiile în cauză nu erau simple vorbe în vânt, ci, după cum spune autorul:
“…..prin Decretul nr. 468/1957 pentru reglementarea îndeplinirii serviciului militar se spunea că soldaţii şi sergenţii (subofiţerii) de rezervă se împărţeau în două categorii: categoria a I-a instruiţi şi categoria a II-a neinstruiti. La lăsarea la vatră recruţii din surplusul de contingent erau trecuţi în rezervă la categoria a II-a, fiind consideraţi militari neinstruiţi ! Această împărţire pe categorii a militarilor care satisfăceau stagiul militar exista încă din anul 1950 însă doar prin publicarea actului normativ în Buletinul Oficial al Marii Adunări Populare a RPR s-a legalizat oficial o stare de fapt”. (pg. 36),
respectiv:
„ …titulatura originală – Derubau- provenea de la celebra companie de construcţii germano-română din anii ’40 - Deutschland Rumanien Bauern. Compania, care fusese naţionalizată în anul 1949, avea ca obiect principal de activitate construcţia de drumuri şi căi de comunicaţii. Termenul de Diribau sau Dilibau s-a menţinut mult timp după dispariţia DGSM şi a devenit sinonim cu munca forţată pe şantierele de construcţii şi în agricultură pe care o prestau de obicei militarii cu dosare sau origine necorespunzătoare sau militarii trimişi la reabilitare în batalioanele disciplinare”.(pg. 37)
Alături de evocarea unor momente din viaţa miltară la care mulţi dintre noi am participat alături de el, l. col (rez) Iulian Rotaru se apleacă în cartea sa şi asupra locurilor, evenimentelor, oamenilor care i-au marcat într-un fel sau altul evoluţia, formarea şi, de ce nu, chiar dacă autorul în modestia –i cunoscută nu o marchează, afirmarea profesională şi împlinirea personală. De altfel, aşa cum spune chiar el, e imposibil la o carte de amintiri să nu fi subiectiv; a fi altfel s- ar ajunge la sumă nulă. De aici frumoasa încheiere:
“Am făcut mult, am făcut puţin – este greu de spus... Există cu siguranţă o apreciere personală, subiectivă în mare măsură şi fiecare om este îndreptăţit să afirme că nu a trăit degeaba. Mai apropiată de adevăr şi mult mai obiectivă pare a fi opinia celorlalţi deşi e foarte probabil ca şi în această situaţie să existe nelipsita doză de subiectivism. Cele mai importante rămân cu siguranţă faptele noastre, ale fiecăruia, acestea fiind dovada indubitabilă a trecerii noastre prin viaţă. Trecători prin viaţă suntem cu toţii dar e extrem de important ca de ce am înfăptuit şi rămâne în urmă să nu ne fie ruşine nici nouă dar mai ales urmaşilor noştri. Restul sunt vorbe goale... “
cms.promotia-libertatea.webnode.ro/noi-si-societatea/